luni, 29 septembrie 2014

Cheesy Skinny "Piți" Pite cu Tzatziki




Mă chinui să postez rețeta asta de vreo săptămână și un pic. 
Și tocmai azi, într-o zi de luni, am găsit suficientă motivație încât să pun mâna pe tastatură și să arunc la un pahar de vorbă pe micul blog aci prezent cele câteva ingrediente necesare, pozele și bruma de pași din metoda de preparare. :)
De ce ar trebui să vă alăturați și voi petrecerii? Hummm... Dacă vă promit o călătorie în timp fix în bucătăria bunicii și niciun gram în plus la purtător la întoarcere cred că nu este nevoie să mai spun multe. ;)





Ingrediente pentru pite:
  •  2 ouă
  • 1 1/2 kg conopidă
  • 100 - 150 grame mozzarella sau brânză sărată
  • oregano
  • busuioc
  • sare (dacă mai este nevoie)


Metoda de preparare:

1. Rupe conopida în buchețele mici și spal-o.


2. Așează buchețelele de conopidă într-un procesor de alimente și pulsează până ce conopida este mărunțită foarte fin.
(Aproape ca o "făină de conopidă").
Dacă puteți să o mărunțiți atât de fin fără un procesor de alimente, "go for it!"; probabil va dura mai mult dar merită osteneala.

 
 3. Pune conopida într-un vas de Ena și las-o în cuptorul preîncis vreo 30 minute.
Poți porni cuptorul în momentul în care începi prepararea.
Eu folosesc "strategia" asta în orice rețetă ce necesită coacere. În felul acesta reduc timpul de coacere, căci temeratura din cuptor este deja la nivelul la care ar trebui să fie ca preparatul să fie gătit.
Așaaa...
Deci lăsăm conopida în cuptor pentru 10 minute.
Dacă ai cuptor cu microunde, poți să o încălzești 5 minute în el.
Amesteci.
Apoi redai la cuptorul cu microunde pentru încă 5 minute.


4. După ce ai scos conopida din cuptor,
așeaz-o într-un prosop și stoarce cât poți tu de bine, până ai eliminat
tot excesul de apă din ea.




5. Bate ouăle cu sare, busuioc și oregano.


6. Adaugă ouăle peste conopida scursă, rade brânza/mozzarella și amestecă cu mâna ca și cum ai frământa.


7. Ia câte un pic de "aluat" în mână și formează biluțe apoi pite.
După cum se vede în imagine, suratele pite făcute de mine numai egale nu sunt.
Dar vorbim de dimensiuni aici!
Gustul este cel care le înrudește de fapt. :)

Așază pitele într-o tavă pe hârtie de copt și dă-le la cuptor pentru
vreo 30 de minute.
Verifică dacă s-au rumenit pe partea de jos.
Dacă da, întoarce ușor cu o paletă pe partea cealaltă.
Mai lasă vreo 15 - 20 de minute la cuptor.


Pitele tale ar trebui să arate ca mai jos.


Le puteți servi calde sau reci.
Nu pot să fac o departajare în legătură cu care temperatură dă un gust mai bun.


Mulți se îndoiesc de faptul că pitele astea se pot "ține pe picioarele lor" neavând pic de făină.
Da micuțele astea au atâtaaa "coloană vertebrală" că au ținut neapărat să le fac și câteva poze care să demonstreze treaba asta.




Și acum că am terminat cu ședința foto a acestor piți înnebunite după selfie-uri (și brânză! :)) ), hai să le găsim și un partener la balul gusturilor de la masa de prânz.
Eu am zis că s-ar potrivi binișor cu un grec.
Așa că l-am somat pe domnul Tzatziki să preia de aici situația.


Zic să pregătiți minunăția de sos în timp ce se coc pitele.
Doar știți cât de imprevizibile sunt femeile când vine vorba de a fi gata! :))
Așa că hai să ducem gătitul în zona multitasking și să nu facem masculul ăsta feroce de sos să-și aștepte prea mult "găteala".

 

Ingrediente pentru sos:
  • 1 castravete Fabio mare, cu tot cu coajă
  • 150 grame iaurt grecesc
  • sare
  • 1 cățel de usturoi
  • câteva frunze de ceapă verde





Amestecă toate ingredientele pentru sos într-un procesor de alimente și pulsează pentru 1 minut până obții un sos.

 
 

 
 Rezultatul este previzibil: eternul și neschimbatul domn Tzatziki.


Și se pare că această combinație a mers
la fel de previzibil de bine.




Nu vă mai irosesc timpul cu și mai multe detalii.
Dar îmi permit să vă mai iau câteva secunde scriind încă 10 cuvinte și un emoticon:
Rețeta asta este prea bună ca să nu fie încercată ;).

duminică, 21 septembrie 2014

CAO Cake - Sugar free



Ceva dulce în fiecare zi. Se pare că a devenit o misiune să mă răsfăț cu desert în fiecare zi și să las cântarul indiferent. Până la urmă, avem nevoie de dulce dar starea noastră de bine e un scripete în care partea delicioasăul  și cea "arătoasă" trebuie să rămână în echilibru.

Acum, mergând la rădăcină, ceea ce trage în jos partea gustoasă  și pune în aer orice încercare de a face lucrurile într-o manieră dietetică, acest drăcușor al unui stil de viață sănătos, este zahărul. Sigur că mai sunt mulți ca el, dar acesta este primul împotriva căruia vom lupta și pe care îl vom trimite înapoi în iadul kilogramelor în plus.


Așadar, cu câteva standarde bine așezate-n portofelul din colțișorul critic al conștiinței, am început audițiile pentru un nou actor principal în rolul de îndulcitor. 
Drumul a fost lung, mulți au cedat probelor la care au fost supuși. Dar în final a existat un loc unu. Un dulce, aromat și sănătos câștigător! Banane foarte coapte, lapte și câteva curmale hidratate în același lapte. Tripletele astea blenduite cu un pic de vanilie pot face protagonistul high quality al oricărui desert de succes.

Hmm... dar care să fie scenariul? În ce film să joace pentru prima dată respectabilul nostru actor?
O prăjitură cu morcov, măr și portocală părea ecranizarea perfectă în care să adăugăm dulcele nostru star.

Destul cu toată vorbăria aceasta! Să trecem la treabă, zic!

Ingrediente:
  • 4 morcovi mari (cam 400 grame)
  • 150 - 200 grame  făină de năut (sau alt tip de făină. Dacă vreți să faceți lucrurile gluten-free, făina de năut is the way to go).
  • 5 - 10 curmale
  • 2 banane coapte bine și duuulci.
  • vreo 300 ml lapte
  • 2 ouă
  • 3 - 5 linguri de scorțișoară
  • 1 vârf de cuțit de nucșoară
  • 2 mere mari
  • 2 portocale
  • 5 - 10 grame praf de copt
  • esență de vanilie



Mod de preparare:

1. Pentru prima etapă ai nevoie de curmale, lapte, esență de vanilie, banane.
Bananele trebuie să fie foarte coapte. 
Aproape de punctul în care le-ai arunca. 
Atunci sunt cele mai dulci. 
Curmale găsești la Lidl.
Costă vreo 3-4 RON 250 de grame.
Pune 5 - 10 curmale sau mai multe în funcție de cât de dulce vrei să fie prăjitura.
Poți măsura laptele cu un pahar de vreo 300 - 350 ml cam ca cel din imagine, folosit de mine :).
Îți va fi de folos la măsurarea făinei.


Pentru a prepara îndulcitorul nostru natural, vom lăsa curmalele cu sâmburii scoși și mărunțite, în lapte. După vreo 1 - 2 ore, le adăugăm bananele tăiate felii și esența de vanilie.
Blenduim tot amestecul și obținem o pastă soft și foarte dulce.
Dacă nu vreți să folosiți acest îndulcitor puteți pune ceva miere în lapte, sau ceva sirop de arțar. Ar trebui să meargă. Plus că și cele două variante amintite mai sus sunt o alternativă mult mai bună decât zahărul.

 
2. Pentru etapa a 2 - a vom avea nevoie de ingredientele uscate.
Eu am ales făina de năut, care are tot cam atâtea calorii ca și făina normală. Principala diferență este că nu conține gluten.
Unde mai pui și că are mult mai puțini carbohidrați, deci un indice glicemic mai mic. 
O găsiți în orice Plafar sau magazin de produse bio.
Costă vreo 8 RON 500 grame.
Și este produsă și în România.

Cât despre scorțișoară, eu am pus ceva mai multă, pentru că îmi place aroma pe care o aduce prăjiturii.
Dar tu poți, în mod evident să ajutezi cantitatea în funcție de preferințele tale.

La nucșoară va trebui să ai grijă.
Pune doar un vârf de cuțit, căci are o aromă destul de puternică.
Dar bine ar fi să pui totuși acel vârf de cuțit.
Chiar face diferența!


Amestecă ingredientele uscate.
Ideal ar fi să pui u pahar de făină. Și să măsori cu același pahar de 300 - 350 ml cu care ai măsurat laptele.


3. Rade morcovii și merele pe răzătoarea mare.
Taie mărunt portocalele, după ce le-ai curățat de coajă și ai îndepărtat pielițele.
Amestecă aceste 3 ingrediente și rade un pic de coajă de portocală în amestec.


4. Adaugă amestecul de ingrediente uscate peste cele rase.
Amestecă cu mâna cât poți de bine, până obții ceva ce arată cam ca în imaginea de mai jos.

5


 5. Bate bine ouăle cu un praf de sare.
Praful de sare se adagă oricărei prăjituri pentru a intensifica gustul.


6. Toarnă ouăle peste amestecul de la pasul 4.
Și omogenizează cât poți tu de bine.
Dacă ți se pare că nu s-au combinat foarte bine, este de preferat să amesteci cu mâna.

Adaugă și 3/4 din "pasta" din lapte, curmale și banane.
Omogenizează.



7. Toarnă compoziția într-o tavă.
Eu am folosit o formă de tort cu pereți detașabili, dar evident că merge să folosiți orice alt tip de tavă.


8. Dați totul la cuptorul preîncins vreo 30 minute.
Lăsați 1 h în cuptor.
Ideal ar fi să verificați după 45 de minute dacă este gata.
Cum faceți lucrul acesta?
E simplu: inserați un cuțit în mijloc și dacă acesta iese curat înseamnă că este gata.
O altă variantă este să așteptați până se rumenește bine pe deasupra și se întărește un pic.
Acesta este un alt indicator al faptului că prăjtura este gata.


Acum să vorbim un pic despre frumusețea din imagine.
Ce pot să zic...
Păi pot să zic multe dar am să încerc să fiu cât se poate de concisă în a vă oferi toate informațiile de care aveți nevoie pentru a vă hotărî sa faceți câțiva pași până-n bucătărie.

În primul rând, se face foarte ușor.
Faptul că am scris destul de mult la partea de metodă nu are nicio legătură cu gradul de dificultate al rețetei, ci mai degrabă cu dorința mea de a detalia cât mai bine procesul. :)

Timpul efectiv de preparare nu ar trebui să fie mai mare de 30 de minute, timp în care, bine ar fi, să aveți cuptorul pornit.
La acestea se adugă încă vreo 60 de minute pentru coacere, când puteți foarte bine să vă vedeți de treabă.

Ca o paranteză: de asta îmi și place atât de mult să gătesc chestii care necesită coacerea în cuptor.
Economisesc mult timp.
Nu este nevoie să stau tot timpul lângă preparat să nu cumva să se ardă or smth.

A! Și ca o observație, gaura din mijloc pe care o puteți observa în imagini este o dovadă a cât de lene mi-a fost să spăl un cuțit mai mic cu care să verific dacă este gata prăjitura. 


Despre gust...
Pfff... Aș putea scrie pagini!
Oricum combinația de măr, morcov și portocală mi-a încântat papilele gustative indiferent de contextul în care am folosit-o. 
Dincolo de exteriorul rumen creat de făina folosită, se află combinația asta demențială. Se află un interior extrem de soft și delicios.
Ca să nu mai vorbesc de momentul când prinzi câte o bucățică de portocală.
Atunci lucrurile se îndreaptă într-o direcție care nu poate să ducă decât în paradisul fresh al citricelor cu gust dulce acrișor.


Aromă?
Yes, sir!
Și cum ar putea fi altfel ținând cont de toată scorțișoara, nucșoara, esența de vanilie, coaja de portocală și restul nebuniilor puse în această prăjitură.

Cum a început să se încingă un pic aluatul în tavă, cum s-a dezlănțuit mireasma asta criminală cu care a trebuit să mă lupt ca să nu dau gata prăjitura așa... pe jumătate coaptă cum era. :))


Am lăsat prăjitura să se răcească un pic și am și dat gata o felie mare!

Precizare:
Ies cam 6 felii. Fiecare porție are în jur de 200 de calorii după calculele mele.
Deci nu e tragedie dacă mâncați vreo 2 felii odată.
Atâta timp cât fenomenul ăsta se întâmplă o sngură dată în scurta viață pe care o va avea prăjitura la voi în frigider...


Se păstrează foarte bine în frigider vreo 3 - 4 zile.
Așa că desertul pe jumătate de săptămână vă este asigurat.

Și pot să garantez că nu vă veți plictisi să aveți 3 - 4 zile la rând un același desert la masă.


CAO - ul ăsta merge în foarte multe combinații și deci puteți servi într-o grămadă de feluri.
Este delicios simplu.
Merge de minune cu iaurt.
Un pahar cu lapte? De ce nu cu o felie de CAO alături.
Sos de fructe? Good idea.
O cremă cât mai low calorie de ciocolată? Even better.
Până și cu cremă de brânză am ajuns să o servesc cam prin ziua a treia.



Cam ca în imaginea de mai sus arăta prăjitura după ce am dat gata vreo 2 porții (nu în același timp, of course).
Am mâncat-o în loc de mâncare.
Așa hrănitoare a fost!


Vă spuneam la un moment dat să folosiți doar 3/4 din amestecul dulce cu lapte și banane în aluat.
Adevărul este că eu am păstrat acea parte din amestec pentru a crea un creme fraîche cu care am servit prăjitura inițial.


Cum am procedat?
Păi am amestecat vreo 50 de grame de mozzarella tăiată bucăți cu mixul cu banane și lapte, am adăugat un pic de Ricotta (sau urdă) și am blenduit.

A ieșit o super cremă care a mers perfect cu prăjitura mea!

Voi puteți să îi faceți orice fel de cremă sau glazură doriți și să o serviți exact așa cum vă place.
Oricum, sunt sigură că veți fi încântați de rezultat.


Tot ce mai vreau să mai spun este că această prăjitură face parte tot din bucket-ul experimentelor mele reușite și că nu o să regretați nicio secundă dacă o veți încerca.

Până la următoarea postare, 
Have fun și nu poftiți! Gătiți! ;)

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Eggplantelonni cu ricotta și spanac




 Un lucru pe care nu mulți îl știu despre mine este că ador mâncarea italiană.
Dar nici greu de ghicit nu prea e! Până la urmă... cine refuză o porție bună de pizza, risotto, lasagna sau spaghetti la orice oră din zi?

Well... nu e chiar un refuz! Dar le ocolesc! Fug de mâncarea italiană ca de dracul în a cărui furcă îmi doresc cel mai tare să mă-nțep. Și nu mă opresc pentru că nu papilele gustative-mi sunt picioare în toată cursa asta. Conștiința și groaza de grăsimi, gluten, carbohidrați și alți astfel de asasini ai stării de "gastro-bine", sunt cele care au suficientă putere cât să improvizeze un sistem locomotor pe care să se sprijine principiile mele privind nutriția.

Cu toate acestea, sunt momente în care trec pe lângă Jerry's sau Pizza Hut și pofta pornește răscoala și mai că mă pune la pământ cu tot cu principiile și credințele mele! Așadar, prinsă în celula asta de paste cu miros de mozzarella topită și gust dulce de sos de roșii cu oregano și busuioc, m-am hotărât să evadez. Dar aveam nevoie de aliați. Și să fie din tabăra lor! Dar pe cine să coruuuup? Și atunci m-a apucat de nas mirosul unui cannelloni îndrăgostit de-o vânătă. Micuții ăștia 2 au conceput prințul care m-a salvat din turn. Nu era el vreun Greuceanu sau Prâslea, dar un Eggplantelloni cu ricotta și spanac sigur era!
Haideți, deci, să îl cunoaștem mai bine pe voinic!


Ingrediente:
  • 1 vânătă mare sau 2 mai mici (cam 800 de grame)
  • 100 - 150 grame Mozzarella
Că doar, nu-i așa? Nu e Italia fără mozzarella!
  • 100 grame brânză de vaci
  • 100 grame Ricotta sau urdă
Nu vă speriați de pompoșenia asta de Ricotta. De fapt e urda noastră românească.
Gustul e același. De asemenea și conținutul caloric scăzut. Plus puțiiine grăsimi în comparație cu brânza noastră cea de toate zilele. 
  • 1 ou
  • oregano
  • sare
  • vreo 10 role mici de spanac congelat 
Eu am folosit spanac congelat de la Edenia.
Dar voi puteți folosi și proaspăt dacă aveți.




Pentru sosul marinara: 
  • 250 grame roșii (eventual roșii de grădină - sunt mai dulci și foarte bune)

  • 1 conservă de roșii întregi în bulion

  • 1 ardei iute

  • 2 căței de usturoi

  • rozmarin

  • busuioc

  • 1-2 foi de dafin

Metoda:

1. Taie pe lung vinetele în felii foarte subțiri.
Nu le curăța de coajă. Doar spală-le bine.


Notă 1:
Un V-slicer ar fi de ajutor căci feliile trebuie să fie destul de subțiri.
Cam 1/2 cm.
Acestea vor trebui să constituie baza pentru canellonnii noștri în final.
Și nu vrem rulouri groase (deci cu aspect grosolan sau care nici măcar nu se pot rula).

Notă 2:
În imaginea de mai jos aveți V-slicer-ul meu.
L-am luat din kitchen shop-ul din AFI Palace Cotroceni.
Au diverse modele la prețuri pentru toate buzunarele.
Este folositor dar în prepararea acestei rețete n-aș putea zice că mi-a fost indispensabil.
Eu am avut o singură vânătă foarte mare care nu prea încăpea în limitele V-slicer-ului.
Așa că feliile le-am tăiat "mai călare, mai pe jos".
Sau, altfel zis, mai cu V-slicer-ul, mai cu cuțitul și ceva dexteritate.

2. Presară cu sare cele 10 - 12 felii 
(sau mai multe, în funcție de câți canellonni vrei să faci).
Pune deoparte pentru vreo 10 minute, ca să se elimine excesul de apă.
Apoi șterge fiecare felie în parte cu un șervețel de hârtie sau pânză.
NU omite această parte.
Este important ca vinetele să fie cât de cât uscate înainte de a fi puse în cuptor.

3. Întinde feliile cât de răsfirat posibil pe o hârtie de copt și lasă 10-15 minute în cuptorul (încins în prealabil vreo 30 minute).
Le poți lăsa mai mult sau mai puțin.
Target-ul este ca feliile să poată fi manipulate ușor după ce sunt scoase din cuptor, și astfel să le poți rula.

4. În timp ce vinetele sunt la cuptor, pregătește sosul marinara:
  • pune roșiile (nu cele din conservă) la fiert așa întregi cum sunt, până încep să se decojească.
  •  Ia roșiile de pe foc. Decojește-le și toacă-le mărunt. (Grijă mare, că frig!)
  • Toacă ardeiul și usturoiul și pune-le la călit în 1 lingură ulei de măsline.
  • Toacă și roșiile din conservă mărunt și adaugă-le, împreună cu cele proaspete, în cratiță, peste ardei și usturoi.
  • Presară condimentele.
  • Lasă sosul pe foc 15-20 minute, amestecând din când în când.








5. Prepară umplutura.
Pentru început, spală (spală cât mai mult dacă e congelat ca să se mai înmoaie) și taie mărunt spanacul.





6. Adaugă brânza de vaci și ricotta sau urda peste spanac și amestecă cu mâna sau cu o spatulă.


7. Bate oul și adaugă-l peste amestec, apoi omogenizează.


9. Scoate vinetele din cuptor.
Notă: hârtia de copt este foarte importantă în ecuația asta.
Ea absoarbe și ultima picătură de lichid din feliile de vânătă.


10. Adaugă câte 1-2 lingurițe de amestec peste fiecare, apoi rulează.


11. Așază frumos în tavă pe 2 rânduri.
Notă:
La mine nu sunt așezate tocmai "frumos" din pricina dimensiunii și a formei vasului pe care l-am folosit.
Ideal ar fi să aveți un vas dreptunghiular.


12.  Toarnă sosul peste canellonni.


13. Rade mozzarella.



14. Presară oregano și poate un pic de sare.


15. Dă la cuptor pentru o oră.
Notă: Ies cam patru porții a câte 3 cannelloni fiecare.
O porție cu 3 cannelloni are în jur de 250 calorii.


Țineți minte că nu am folosit niciun fel de grăsimi.
Plus că am înlocuit carnea de vită din clasicii cannelloni, cu această umplutură cu spanac.
 Ca să nu mai zic de faptul că vânăta a luat locul clasicilor paste pentru cannelloni, atât de pline de carbohidrați.
Așa că acești cannelloni sunt 100% guilt-free.

 
Deci nu mai e nevoie să evadăm dintr-o închisoare. Suntem complet reabilitați ;)


În caz că nu sunteți fan vinete, puteți face aceeași treabă, dar cu dovlecei.
În orice caz, ăsta e genul de rețetă de care se îndrăgostește pe loc și un anti-vânătă-ist or smth.
De ce?
Pentru că vinetele astea pur și simplu se topesc în gură deodată cu umplutura cremoasă de brânză de vaci, Ricotta (sau urdă) și spanac.

 Să vă vorbesc și despre aroma demențială?
Nu mai insist.
Zic doar că în toată casa-mi mirosea a Italia și că mai că-mi venea să mănânc pereții până s-au făcut delicioșii ăștia.


Voi fi sinceră și am să vă zic că prepararea ia ceva mai mult timp.
Acesta este și motivul pentru care postez rețeta în weekend ;)
Cred că v-a cam trebui să pierdeți 1h 30 min - 2 h.
Dar gustul și proprietățile nutriționale ale drăguților aceștia, merită fiecare secundă petrcută în bucătărie.


Nu-mi rămâne să vă mai zic decât un mare și pofticios (că ai mei s-au terminat :( )
Buon appetito!