Cheesecake cu ricotta și topping de căpșuni

Am promis să exploatez mai mult roadele verii timpurii. Iar căpșunele sunt primele chestii care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la mai-iunie. 
Așa că am hotărât să mă folosesc cât mai mult de căpșune și de ideea de light cam în tot ce gătesc în perioada asta ;)

Că tot vorbeam de chestii light... Sincer, ăsta e fix anotimpul în care mi se reduce drastic pofta de mâncare. Dacă și voi sunteți la fel, probabil cunoașteți și sentimentul acela de apetit incert, când ați mânca ceva, dar habar nu aveți ce. Ei bine... O bucată de cheesecake de la frigider ar trebui să răspundă destul de frumușel dilemei :)

O bucățică de istorie a cheesecake-ului, în caz că vă interesează:
Forma cea mai veche de cheesecake a fost un dish popular în Grecia antică.
Există chiar și o carte despre arta de a face cheesecake, scrisă de fizicianul grec Aegimus.

Există extrem de multe varietăți de cheesecake, fiecare țară având versiunea sa pentru desertul acesta buclucaș.
Din Japonia, Africa de Sud, Anglia, Franța, Bulgaria, Australia, Belgia, Olanda, Polonia, Grecia, și bineînțeles fastfoodista Americă de Nord, cheesecake-ul are extrem de multe forme, care de care mai apetisante și mai inventive.

Dacă cheesecake-ul clasic, englezesc, este copt în cuptor și destul de compactat și gros ca și textură, același amic dar venit de pe continentul american, are o crustă coaptă separat de umplutură și variază în sortiment de la varianta fără coacere, la varianta coaptă dar foarte cremoasă.

Ce am făcut eu aici este un cheesecake hibrid, ce nu se poate lăuda nici cu cetățenie europeană dar nici cu viză pentru lumea nouă.

Super rapid și foaaarte ușor de pregătit. Cu asta se mai laudă prăjitura din imagini.
Un desert elegant, light și destuuul de sărac în grăsimi și carbohidrați.
Nu mai insist mult pe introduceri, căci mă gândesc că poate treceți în bucătărie așa... la-nceput de săptămână, și vreau să aveți timp să scoateți din mâna de ingrediente (despre care vă voi vorbi mai jos) ceva spectaculos.

Pentru crustă ai nevoie de:

• 300 grame biscuiți simpli (Petit Beurre de exemplu)
• 50 grame de unt
• 1/2 ceașcă de lapte călduț sau apă

Preparare:

     1. Se pun biscuiții rupț în bucăți în blender. Se pulsează până ce s-au măcinat bine. Sau puteți găsi o altă metodă de măcinare a biscuiților. It's up to you!

    2. Se amestecă într-un bol mare biscuiții cu untul topit și se adaugă apă călduță sau lapte frământând în acest aluat până când începe să se țină ca lumea totul, așa încât să poată fi așezat în tavă.

    3. Crusta se presează pe fundul unei tăvi rotunde cu pereți detașabili (diametru de 26 de cm - tava mea), până se așază uniform. Presați cu fundul unui pahar, crusta pe fundul tăvii, până obțineți aspectul dorit.

 
Pentru umplutură:

• 1 kg ricotta fresca (se găsește la Lidl la un preț rezonabil - cea din imaginile de mai jos)
• 4 ouă
• 1 plic budincă de vanilie Dr Oetker
• 4 linguri de zahăr bio din sfeclă de zahăr (asta am folosit eu - voi folosiți ce vă place :D)

Ce trebuie să faci?
    1. Amestecă ricotta cu zahărul și gustă, să vezi dacă ți se pare suficient de dulce.
    2. Adaugă praful de budincă.
    3. Toarnă peste amestec ouăle bătute bine.
    4. Pune amestecul în crustă și dă totul la cuptorul preîncis la 180 - 190 de grade.
    5. Lasă 45 - 55 de minute la cuptor.

După ce a fost scoasă din cuptor, nu trebuie tăiată până nu se răcește ca lumea (cam 1 oră ar trebui să fie de ajuns).

Pentru topping:

• 1 kg de căpșuni
• 3 linguri cu vârf de zahăr
• ceva zeamă de lămâie, după gust

Cum facem topping-ul?

    1. Tăiem căpșunile în jumătăți, sau, dacă sunt foarte mari, în sferturi.
    2. Așezăm căpșunile într-o cratiță cu 3-4 linguri de zahăr peste ele.
    3. Stoarcem niște zeamă de lămâie peste căpșune.
    4. Fierbem amestecul la foc mic, timp de vreo 20 de minute.
    5. Lăsăm să se răcească și apoi îl turnăm peste cheesecake.

Puteți folosi acest topping de căpșuni și peste înghețată, sau în iaurtul cu cereale de dimineața, clătite, vafe sau orice alte desrturi vă mai trec prin minte. Puteți chiar să îl serviți pe pâine cu unt sau cremă de brânză. Doar dublați sau triplați cantitățile din fiecare ingredient, pentru a obține mai mult topping. Rezistă până la 10 zile, ținut în frigider.

Știu. Pozele lasă rău de tot de dorit. Asta pentru că sunt foarte recente. Iar aparatul meu este în service.
So... Mda. A trebuit să îmi folosesc telefonul. Și aparent mai are ceva de lucru la partea de făcut poze cât de cât ok.

Cam atât am avut de zis pe ziua de azi. Cred că o să ne revedem pe aici joi. Până atunci însă... Sănătate și... cheesecake vă doresc.

 

A fi, sau a nu fi... varză?

Am trecut de clasica zi în care ne felicităm pentru copilul din noi. Nu știu la voi cum e, dar copilul din mine cam lipsește. Deci no scutece peste 9 luni. :)
Totuși, mi-am făcut o porție mare de varză cu afumătură. Așa... în amintirea copilului mâncăcios de-acum 10 ani sau mai mult.

Varza este mâncarea pe care bunica o făcea perfect, străbunica la fel, iar de mama ce să mai zic? Asta mâncam cu poftă în copilărie. Asta mănânc și acum atunci când mă duc acasă. Nu mă pot sătura de varză călită cu afumătură. Dar varza făcută de mine nu conține mereu afumătură. Asta pentru că încerc să găsesc un echilibru între plăcere și a fi o persoană responsabilă.
Așadar, proteina din varză este, de obicei, un piept de pui înăbușit și tăiat bucățele.

 În continuare am să vă dau "rețeta". 
Iar ghilimelele sunt pentru cârcotași. Pentru că vor fi unii, născuți cu varza călită-n sânge, care vor scrie câteva rânduri despre banalitatea ei. Dar, așa... pentru cultura lor generală... nu toată lumea face și știe să facă varză călită. Așa că eu pun rețeta fix pentru neștiutori. Cât despre restul, zic să o parcurgeți așa... de curiozitate. Ca să mai vedeți cum mai fac și alții varza călită.

 Ingrediente:

• 2 kg de varză
• 1 piept de pui (cam 500 grame)
• 300 - 400 ml suc de roșii
• câteva foi de dafin
• 1 ceapă potrivită
• condimente pentru varză 
• boia iute/dulce
• sare, piper

Metoda:

1. Varza se spală bine.

Scăpăm de cotor.

O dăm pe din două.

 

O tăiem fâșii subțiri.

Cu cât sunt mai subțiri fâșiile,

cu atât se va "topi" mai frumos varza.

Senzația de la prima gustare este fantastică.

 Îndesăm în cratiță fâșiile și le acoperim cu apă.

Nu vă faceți griji dacă cratița voastră 

pare să nu ia toată varza.

Volumul fâșiilor se va micșora pe măsură ce

aceasta fierbe și se înmoaie.

Pe măsură ce seacă, mai adăugați câte o cană cu apă.

 2. Tăiați pieptul de pui fâșii.

Rumeniți-l într-un pic de ulei de măsline în tigaie.

Condimentați-l cu ceva boia, sare, piper, busuioc, cimbru.

3. Ceapa se taie mărunt.

Aruncăm ceapa peste pui în tigaie, când 

puiul s-a rumenit binișor.

Lăsăm aromele să se întrepătrundă,

până ce devine și ceapa străvezie.

4. Revenim la cratița cu varză.

Când considerați că varza este fiartă, 

adăugați sucul de roșii.

Nu ne zgârcim (dar nici nu exagerăm)

cu condimente precum:

foi de dafin, boia, sare, 

condimente de varza de la Fuchs.

Condimentele pentru varză tind să se găsească

un pic cam greu în ultima vreme.

Așadar, puteți opta pentru o combinație

de cimbru, cu busoioc,

boia de ardei, boabe de piper și foi de dafin.

Evident că trebuie să adăugăm și carnea

tot acum, spre final.

Mai lăsăm așa...

Vreo 15 minute la foc mic.

Apoi dăm cratița la cuptorul preîncins al aragazului.

Lăsăm și aici 20 - 30 de minute.

Operațiunea asta ne asigură că varza, în 

forma ei finală,

o să se topescă-n gură de-a dreptul.

Eu am ales să servesc și cu un pic de mămăliguță,

mai ales că am făcut varianta cu puține grăsimi,

folosind pieptul de pui ca proteină.

Îmi place însă, enorm,

și cu scăriță sau costiță afumată.

Sau kaizer afumat.

Este singura formă în care mai mănânc carne

de porc/mezel.

Dacă folosiți scăriță/costiță afumată, fierbeți 

varza până se desprinde carnea de pe os.

Atunci puteți fi siguri că s-a îmbibat cum trebuie 

varza de aroma afumăturii.

Doar o urare de noroc și sănătate îmi 

mai trece acum prin minte,

așa că am să cam închei postarea aceasta.

Vă pupăcesc cu drag până la următoarea ;)

 

Când căpșuna întâlnește banana

Luna mai este perioada în care căpșuna întâlnește cam orice. Deh! Doar
este peste tot, nu? Și încă și la un preț rezonabil.  E inevitabil să facă măcar 2-3 vizite prin bucătăria oricărui român primăvara/vara.
A trecut, așadar, nebuna, și pe la mine. Și am ținut neapărat să o fac înghețată și să o pun de față cu bananele din blondies-urile preparate cu o oră înainte.

Sincer, rețeta asta a fost o binecuvântare într-o zi călduroasă de primăvară târzie.
Am vrut, deci, să o postez înainte să treacă sezonul căpșunelor, așa încât să vă bucure și vouă papilele cât de curând.

Și acum, înainte de porni la drum cu ideea mea despre răsfăț într-o sâmbătă călduroasă, aș vrea să vă mai zic câte ceva despre rețetă.
Am pornit de la rețeta americană de banana blondies și am ajuns aici ;)
Rețeta este low carb, de vreme ce am pus extrem de puțină făină, și aia de ovăz.
Ca întotdeauna, puteți folosi făină obișnuită, în aceeași cantitate, dacă nu aveți ovăz la îndemână. Tot ce fac eu într-o rețetă, are menirea de a o duce către zona de dietă și healthiness.

Cât despre zahărul pe care l-am pus... Nu e mult. Și nu strică.
Cu mențiunea că ar trebui să faceți un pic de mișcare.
Consider că putem mânca orice, în cantități moderate și nu în mod frecvent, atâta timp cât facem un minim de ore de sport pe săptămână.
30 de minute pe zi este mai mult decât perfect.
Saau... Ce ziceți de măcar 3 zile pe săptămână în care să vă accelerați metabolismul cu un pic de cardio sau abdomene sau alergat.

Știu că am trezit un pic de curiozitate, așa că am să trec la povești cu ingrediente și metode de preparare.

Ingrediente pentru blondies:

• câteva banane coapte ca lumea - aproape de punctul în care le-am arunca
• 1 plic de budincă de vanilie
• 200 - 250 grame de făină
• 3 linguri de zahăr sau un pic mai mult. Gustați si, în funcție de cum vi se pare, mai adăugați sau nu.
• 150 grame ciocolată albă
• 50 de grame de unt
• 2 mere mari
• 2 ouă
• 2 linguri de smântână

 

 Metoda:

1. Transformăm bananele în piure.

2. Ouăle le batem bine cu un praf de sare.

Adăugăm esența de vanilie.

 

 3. Topim untul. Adăugăm 2 linguri de smântână și ciocolata albă ruptă în bucăți.

Ar trebui să arate caaam așa.

 4. Lăsăm coaja pe mere, le tăiem bucăți mari (sferturi) și le punem la fiert, acoperite cu o cană de apă. Cratița să fie acoperită cu un capac.

Așa facem sosul de mere.

Apoi pasăm merele cu un blender.

5. Combinăm făina, zahărul și praful de budincă într-un bol.

 Turnăm ouăle bătute peste făină.

 Este rândul amestecului cu unt, smântână și ciocolată topită.

 Adăugăm piureul de banane peste făină și ouă.

Urmează sosul de mere.

După asta, turnăm toată treaba într-o tavă dreptunghiulară și o dăm la cuptor pentru vreo 40 de minute.

Atât am lăsat-o eu la cuptorul aragazului.

Ideea este să fie un pic moi și oarecum cremoase.

Nu trebuie să aibă consistență de pâine.

Scoatem din cuptor și lăsăm vreo 30 de minute la răcit.

Apoi putem tăia.

După cum se vede, eu am servit cu iaurt înghețat și fulgi de cocos.

Plus, ceva felii de căpșune pe alături.

Am să vă zic și cum am făcut iaurtul înghețat, că tare bine merge pe vremea asta, și se prepară și ușor din cale-afară.

Ingrediente pentru iaurtul înghețat cu căpșuni:

• 1 kg de căpșuni pe care trebuie să le puneți în congelator vreo 2 ore măcar
• 500 - 600 grame de iaurt natural (dacă e grecesc e încă și mai bine)
• 2-3 linguri rase de zahăr sau miere

  

 Metoda:

1. Căpșunile înghețate merg direct în blender.

Bineînțeles, tăiate oleacă.

  2. Pulsăm un pic, apoi adăugăm iaurtul și zahărul.

 

 Mai pulsăm vreo 30 de secunde, apoi turnăm tot amestecul într-o caserolă de plastic.

Lăsăm cam 5-6 ore la congelator.

Este bine să aveți o lingură de înghețată.

Așa.. de amorul esteticului.

Ca să vă cinstiți cum trebuie.

Fantastică această combinație, trebuie să admit.

Și dacă vreți să o faceți și mai bună, adăugați un sos de ciocolată și câteva arahide coapte tocate pe deasupra.

Ce să vă mai zic eu în încheiere.

Mpăi... De lăudat, deja mi-am lăudat produsul.

O să vă urez o zi superbă. La cum arată razele care răzbat printre crengile copacilor de la fereastra mea, cred că oricum o să avem cadrul perfect în care să ne facem ziua perfectă.

C'ya!