Să vă zic ceva ce voi știți și eu uit adesea:
Dacă există o soluție simplă la o problemă: ține bine de ea! Nu căuta mai departe de ce vezi mare și clar chiar sub nasul tău. Așa e și în bucătărie.
Dacă problema ta este lipsa poftei de mâncare, trebuie doar să întorci capul și să privești în urmă cu câțiva ani. Acolo e soluția: într-o mâncare plină cu amintiri.
Uneori trebuie să-ți hrănești sufletul.
Și nu zice nimeni că hrana pentru suflet nu poate fi topping pentru ceea ce ajunge-n stomac.
Și cumva... din gând în gând, am ajuns la un neuron unde ficatul era star. Nicio sinapsă. Nu mă pot duce niciunde.
"Hmm... waaait! Am un Carrefour la 10 minute distanță."
Cam așa a început călătoria în trecut.
Mașina timpului: bucătăria.
Am pus o parte din mine în mâncarea asta.
Este rețeta mamei.
Este ceea ce am mâncat în momentele în care am bolit, atunci când am învins și atunci când am pierdut. Obișnuia să fie ceva ce preferam în orice moment al zilei acum mulți ani. Nu știu cum am făcut din ea "felul rătăcitor". Cert este că... o clipire din ochi pare să fi fost de ajuns să uit ceva ce iubeam.
Ei bine... astfel de lucruri sunt o parte din tine - lucrurile pe care ajungi, într-un fel sau altul, să le iubești.
Dar chiar dacă le pui la cristalizare undeva într-un colțișor strâmt din subconștient, vine o zi când ele se întorc să îți bombardeze partea conștientă cu dulcele cel mai otrăvitor posibil.
Însă treaba asta se aplică doar dacă vorbim despre oameni.
Cu mâncarea, revenirea la gânduri vechi nu-i așa dramatică. Și sigur nu lasă un gust amar :))
În concluzie, poate ar trebui să îmi scriu jurnalul acestei călătorii în trecut, cu-o mână de imagini și rețeta asta delicioasă.
Ingrediente:
- 2-3 căței de usturoi
- 1 borcan mare de gogoșari în oțet
- 2 conserve de roșii întregi în bulion
- 600 - 700 grame de ficăței proaspeți de pui
- un pic de ulei de măsline
- boia de ardei iute + dulce
- pătrunjel tocat fin
- foi de dafin
- cimbru
Metoda:
1. Dacă ficățeii au multe zone albe, curățați-i bine ca să nu vă amărâți (deși eu am garantat că nu va fi așa :)) )
Spălați bine ficații.
Încingeți ulei de măsline într-o tigaie și gătiți un pic ficații și pe o parte și pe cealaltă.
Folosiți cu încredere condimente: cimbru, boia dulce + iute, sare, piper, etc.
Când ajung să arate ceva mai bine gătiți decât în prima imagine, așezați-i într-un vas de Ena. Și dați-i deoparte până preparați sosul.
2. Tocați usturoiul și căliți-l 1-2 minute în un pic de ulei de măsline.
3. Rândul roșiilor:
Tăiați bucăți roșiile din conservă și puneți-le, cu tot cu sos, în cratiță, peste usturoi.
4. Ardeiul din oțet:
se taie fâșii.
și se aruncă și el tot în cratița cu pricina.
5. Urmează condimentele și foile de dafin (2-3).
Apoi se lasă pe foc mediu cam 15 - 20 minute (până se înmoaie ardeii).
6. Se toarnă peste ficățeii din tavă.
Se dă la cuptor cam 30 minute.
Serviți cu pătrunjel tocat.
Rezultatul?
Uimitor.
Am devorat copilărie.
Cam așa aș rezuma ce s-a întâmplat cu cele 5 porții care au ieșit de aici.
Ficatul are o textură un pic înnecăcioasă.
Ceva ce tinde să îți acapareze întregul set de papile gustative.
De aceea, unora nu le place ficatul:
pentru că nu înțeleg nimic din el.
Gustul este ceva de neînțeles la acest tip de carne.
Tocmai pentru că ațâță cumva toate tipurile de papile gustative.
Mama dintr-o întâmplare a descoperit combinația câștigătoare:
ardeii din oțet sting cumva efectul de acaparare al ficatului de pui.
Știu sigur că v-am făcut curioși.
Și de acolo până la a vă apuca de treabă nu e decât o ridicare din fața PC-ului.
Sunt curioasă și eu, ce gust o fi având copilăria mea văzută din ograda voastră. :)
