Piure de conopidă - fratele mai light al celui de cartofi

Probabil or să se întrebe 1-2 oameni (cel puțin) de ce postez la 4 dimineața. 
Măăăi... nu. Nu sunt atât de hardcore azi! Am dormit până acum :)) Și m-am trezit cu chef de postat. De aici tot norocul.
Pe de altă parte, nu vreau să par îngâmfată, dar și voi sunteți motivul pentru care am intenția asta de a mai pune câteva poze pe-aci și 2-3 vorbe despre mâcarea în cauză. 
Mă întâlnesc cu unii dintre voi pe 'ici pe 'colo. Tot ce pot spune este că mă bucur pentru interesul față de blog, pentru intențiile voastre în sensul adoptării unui stil de viață mai sănătos și pentru faptul că, într-un fel, contribui la conștientizarea unor factori esențiali în toată treaba asta cu nutriția corectă.

 Postarea asta este un sfat și o alternativă totodată.
Mulți dintre voi vă plângeți că nu reușiți să scăpați de burtă.
Altora, vă stă "pe cap" digestia proastă.
Și pentru unii, și pentru ceilalți, m-am decis să scriu câteva rânduri.
De ce? Pentru că și pe unii, și pe alții vă văd pe la cantină și prin bistrouri făcând aceeași greșeală: alăturarea de proteină cu carbohidrați ca garnitură.
Ce spun eu aici?
Nu este ok să mâncăm carne (care nu este pește) cu garnitură de orez, sau cartofi. Nu este ok să combinăm carnea cu pâine. Fără paste cu carne. Asocierile astea sunt fatale pentru oamenii cu o digestie proastă sau cu cei cu tendință de a face burtică.

Imaginați-vă că proteinele au nevoie de un anumit tip de enzime ca să se digere. Carbohidrații de enzime de un tip total opus primului. Bolul alimentar format conține carnea și garnitura la un loc. Deci el devine o sfoară de care, la un capăt trage primul tip de enzime, iar la celălalt cel de-al doilea tip.
Se ajunge, prin urmare, la o stagnare în digerare. Se trage așa de mâncarea asta masticată, până ce putrezește în stomac. De aia nu reușiți "să ieșiți afară" (adică vă constipați - cu alte cuvinte).

Sfatul meu este să încercați să înlocuiți garniturile cu mulți carbohidrați, cu unele ceva mai light.
Merge să mâncați o bucată de carne (indiferent de cum a fost pregătită) cu o porție de legume mexicane, sau fasole verde, varză călită, ceva legume crude (ca roșii, castraveți, ardei, etc), ceva vinete, tocană de roșii, mazăre. Aveți atâtea opțiuni, și voi vă încăpățânați pe aceleași alegeri eronate.
Eu vă ofer o alternativă la piureul de cartofi ăla clasic și plin de carbohidrați. Și chiar mai plin de calorii.
Un piure de conopidă.

Să vorbim un pic despre soluția mea la problema: garnituri pline de calorii și de carbs.
Pentru 2 porții aveți nevoie... nu de multe:

• 1 cap mic de conopidă
• 200 grame brânză de vacă (să nu fie nesărată)
• 100 grame smântână
• 20 grame unt
• niște ceapă verde
• un pic de mărar

Metoda nu are mulți pași. Și nici mult efort nu cere:

1. Fierbem conopida cu un pic de sare, spălată și ruptă în buchețele micuțe. Conopida trebuie să fie suficient de moale, cât să nu ne crănțăne-n gură. Dar suficient de tare cât să nu se sfarme-n cratiță.
2.  Cu bătătorul de cartofi facem conopida piure, adăugând din smântână pentru obținerea consistenței dorite. Puteți folosi și mai mult de 100 grame de smântână, dacă chiar este nevoie.
3. Amestecăm și untul, pentru a obține o consistență mai cremoasă a piureului.
4. Radem brânza în piure și amestecăm bine. Eventual o mai batem un pic pe conopidă cu tot cu brânză. Pentru textură, puteți rade și un pic de mozzarella.
5. Tocăm un pic de ceapă verde și amestecăm cu piureul.
6. Presărăm niște mărar tocat pe deasupra. Și asta e tooot!

Asta e tot!
V-am oferit explicația științifică popularizată pentru greșeala pe care o faceți alegând o garnitură plină de carbohidrați la carne.
V-am dat și o soluție de garnitură pe care o puteți folosi data viitoare când gătiți carne.
Treaba mea pe astăzi s-a încheiat din punctul ăsta de vedere.
Spor la orice faceți, și aveți grijă cu alimentația! >:D<

Tort cu piure de morcovi și ananas în blat

A venit vremea dragilor.
Nuu. Nu vremea să mergem la mare. Vremea pentru o postare
(Ok. Rimă dubioasă^).
Lăsând la o parte orice formă de lene și orice altă activitate, am decis să mă ocup un picuț de voi azi. Șiii să vă răsfăț cu un tort. Bine. Cu o rețetă de tort. Prepararea e datoria voastră în contractul ăsta de răsfăț.

Tortul ăsta este calea de mijloc între decadență și o nutriție echilibrată.
Mda. Pare un fel de "Fata Morgana". But guys! Vă asigur că toată magia se întâmplă în bucătărie. Fără niciun fel dee... "verzitură".
Probabil că v-am stârnit un pic curiozitatea.
Așadar, nu am să vă mai lungesc drumul până la rețeta propriu zisă, și am să mă opresc aici cu introducerea.

 Ingrediente:

• 800 gr morcovi
• 1 cutie de compot de ananas bucăți
• 300 gr făină
• 150-200 grame zahăr sau miere
• praf de copt
• bicarbonat de sodiu
• 200 grame de stafide
• esență de vanilie
• 1 kg de mere
• 100 grame de migdale măcinate
• 4 ouă
• nucșoară, scorțișoară, ghimbir
• cam 1l de frișcă (pentru cremă)
• 700 - 800 gr iaurt (tot pentru cremă)
• ceva ornamente de ciocolată
• piersici din compot

Metoda:

1. Curățăm, spălăm, tăiem rondele groase și punem la fiert morcovii.

Când s-au fiert ca lumea (înmuiat) morcovii, îi transformăm în piure.

Le punem și o lingură - două de miere.

 2. Cât se fierb morcovii, facem un sos de mere.

Pentru asta, firstly, spălăm și tăiem merele în sferturi.

Presărăm un pic de scorțișoară.

Și un pic de zeamă de lămâie.

Apooi. Ce să vezi?

Le punem și pe ele la fiert.

Evident, acoperite cu apă.

Și cu coajă cu tot.

Când merele sunt moi (extrem de moi),

le transformăm în sos de mere.

Adăugăm și o linguriță de scorțișoară și vreo 2 linguri de miere.

Folosim fie un mixer vertical, fie un blender pentru asta.

3. Trecem la ananas.

În blender sau cu un mixer vertical, facem bucățile de ananas piure.

Adăugăm în timpul preparării piure-ului și 1/4 din zeama din cutie.

4. Făinoasele acum.

Făina o amestecăm cu 1 linguriță de praf de copt.

Adăugăm și ceva scorțișoară, doar un praf de nucșoară, un pic de foarte pic de ghimbir.

Eu am folosit făină de ovăz.

Dat evident că făina de grâu e la fel de bună din punct de vedere tehnic,

dacă nu chiar mai bună.

Adăugăm și migdalele măcinate.

  
5. Pregătim ouăle cu un pic de zahăr brun sau miere și un praf de sare.

Pregătim înseamnă: "le batem bine".

Adăugăm bicarbonatul de sodiu stins cu niște zeamă de lămâie.

Un vârf de linguriță de bicarbonat de sodiu să fie.

6. Punem stafidele la hidratat în esența de vanilie.

7. Acum asamblăm blaturile.

În trei boluri măricele punem cantități egale din fiecare componentă. 

• Începem cu amestecul făinos: îl împărțim în 3 părți egale. Cum am făcut eu? Am pus câte o lingură de făină în fiecare bol. Apoi încă câte una și tot așa. Pe sistemul: "Una mie, una ție, una lui".
• La fel am procedat cu cele 200 de grame de zahăr (brun am folosit eu).
• A urmat amestecul cu ouă.
•  Apoi piureul de morcovi.
• Piureul de ananas.
• Sosul de mere.
• Să nu uităm de stafidele hidratate-n esență de vanilie.

 8. Turnăm cele 3 boluri în 3 forme pentru copt rotunde și cu pereți detașabili.

De vreo 25 de cm să fie formele. Maxim.

Și tapetate cu hârtie de copt. Neapărat.

Lăsăm la cuptor cam 40-45 de minute.

Scoatem din cuptor.

Lăsăm la răcit 10-15 minute.

Apoi scoatem blaturile din hârtia de copt.

Lăsăm să se răcească complet și începem asamblarea tortului.

Nu am făcut cine știe ce din punctul de vedere al asamblării tortului.

Am preparat niște frișcă home made.

Nu mi-a ajuns, așa că am mai luat și niște hulala și am pregătit-o cu iaurt.

Dacă vreți să mergeți pe varianta "frișcă din comerț", vă ajunge o cutie de 1l de hulala și vreo 600-800 de grame de iaurt.

Puteți lua și din acela la găletuță pentru simplitate.

Cu frișca făcută în casă,  e nevoie de vreo 700 grame - un kg de smântână foarte grasă.

Se bate bine smântâna până se transformă în frișcă.

Eventual se adaugă și ceva îndulcitor.

 Teoretic, prin "batere" ar cam trebui să își dubleze volumul.

Aveți grijă ca smântâna să aibă peste 50-60% grăsime.

Ceea ce a ieșit e ce se vede în imagini.

Frișca pare "murdară" din cauza unei dâre de cacao care nu știu cum, dar a rămas pe paleta cu care am întins frișca și am observat abia la final rezultatul.

Pun totuși și pozele de genul ăsta.

Tortul ăsta (și o spun cu mândrie) a fost perfecțiunea mea imperfectă.

Faptul că nu mi-a ajuns frișca naturală și a trebuit să dau iama-n Hulala.

Pe urmă dâra de cacao de pe lateral.

Pe urmă faptul că unul din blaturi a ieșit un pic neuniform pentru că a stat tava cam într-o rână în cuptor.

Toate imperfecțiunile astea de care zic se completează cu un gust perfect light și mega-răcoritor.

Iar mie îmi este de ajuns.

 Cel mai tare mi-au plăcut blaturile. 

Acesta este și punctul de sprijin al rețetei (ca să fiu sinceră).

După cum a văzut tot cititorul de blog, nu am insistat foarte mult pe umplutură/decor în această prezentare.

Blaturile șunt însă ceva inedit.

Și siropos și catifelat.

Pe mine pot spune că m-au dat gata și că au fost fix pe gustul meu.

Asta a fost de departe cea mai complexă prăjitură pe care am încercat-o.

Bă... și a meritat din plin.

Multe ingrediente.

Dar combinate au mers ca unul.

Unul și bun.

Nici foarte multe calorii nu are.

Bine.

Asta nu înseamnă că trebuie să mâncăm 7 felii pe zi.

E greșit.

E o chestie ușoară.

Dar ușor și diferit de nul înmulțit cu un număr (de felii) ne duce la ceva ce s-ar putea să atârne greu.

Și s-ar putea ca tot efortul de cărare a acestei greutăți să cam atârne pe șolduri.

 Cam atât am avut de zis.

Voi însă nu v-ați terminat treaba.

Așa că eu vă urez spor.

Până la postarea viitoare vreau ca măcar 10% din afișările de pagină să se fi soldat și cu o îndulcire generală a familiei/prietenilor.

Că doar deh!

1 mai nu trebuie să fie doar despre mici.

Putem să strecurăm acolo și un mare...

tort.

Ridichio-Castravețo-Salată

Mda.. E perioada aia a anului când scapi de astenie "că cam" trece primăvara dar nu știu cum se duce naibii și pofta de mâncare odată cu ea.
Se încălzește afară. Totul devine tot mai greu. Iar apetitul pare să se potrivească perfect în acest univers împovărat de primele semne ale verii.
Ajungi acasă și deși stomacul ți se strânge tot mai tare, parcă nu-ți mai face cu ochiul oala cu sarmale sau carnea la cuptor din frigider.
Tânjești după ceva mai light.
Și de asta sunt eu aici (aparent).
Ofer soluții.

Am scornit eu de curând rețeta asta care mă duce cu gândul fix la primăvară și care e atât de simplă încât aproape că imploră să fie preparată.
Deeci.. Hai să nu ne-ntindem prea tare la vorbă și să facem o mică salată în seara asta :D

Parcă nu mi-aș bate capul să explic prea multe legat de rețeta asta.
Vă zic doar să dați fuga până în piață.
Primul pas:

• luați o legătură de ridichi de lună potrivite
• un castravete fabio sănătos, sau 2-3 cornichon portiviți
• o legătură de ceapă verde
• o lămâie pricăjită
• 50 de grame de arahide crude
• și în final un iaurt dacă vă lipsește cu desăvârșire de prin casă.

 

Pasul 2:

• încingeți un picuț cuptorul și pe o bucată de hârtie de copt puneți arahidele și lăsați până încep să se rumenească. Puteți stropi cu un pic de apă și presăra ceva sare. Tot or să fie mai sănătoase decât arahidele coapte din comerț.

Pasul 3:

• tăiați castraveții și ridichile rondele subțiri. Aici ar ajuta o răzătoare mandolină. Sau un cuțit și un pic de îndemânare.

Pasul 4:

• faceți dressing-ul din 150 grame de iaurt și zeama de la o jumătate de lămâie. Amestecați bine până se omogenizează și turnați peste rondelele de castraveți și ridichi.

Pasul 5:

•  urmeză tăierea câtorva inele de ceapă verde. Și presărarea lor peste salată. Arahidele coapte se toacă grosier (după ce s-au răcit) și se aruncă în bol de asemenea.

   

 Voila!

Cea mai salată simplă. Gata în 15 minute. Sățioasă de la arahide.

Light de la castraveți și ridichi. Cu proprietăți de întinerire și regenerare a pielii tot de la cele 2. 

Revenoasă de la dressing-ul de iaurt cu zeamă de lămâie.

Eu una ador combinația asta.

Sper că și voi veți fi încântați.

Dar mai 'nainte aș vrea să vă văd curioși de a o încerca.

 

Până la următoarea rețetă, vă las cu salata.

Șiiiii cu câteva hugs&kisses de la Gâză!

C'ya!