Quiche fără crustă, cu spanac și ciuperci

Cine are chef de un quiche de duminică?

Și... mai important!

Cine e la dieta de dinainte de Paște?

Aș zice că eu.. dar pozele vorbesc de la sine.

Așa că să zicem că răspunsul pe care îl aștept este tot "eu!", dar din tastele altcuiva. Nu ale mele.

Haideți să facem întâi o scurtă "cunoștință" cu domnul quiche. Că deh!

Nu e foarte politicos să-l mâncăm așa.. fără să-l cunoaștem înainte!

Monsieur e franțuz. 

După cum cam sună și numele.

Și de obicei are o crustă cu aluat din făină și unt sau ulei eventual, și deci cu multe calorii și carbohidrați și grăsimi la purtător.

Eu l-am "tras un pic prin inel" pe acest domn și acum mă văd în stare să vă prezint un quiche foarte "mince" nu "maigre". Ultima comparație așa... Pentru cunoscători. ;)

Deci quiche fără crustă avem azi la prânz!

Ingrediente:

• 4 ouă
• 1 roșie
• 400 grame spanac congelat
• 250 grame de ciuperci
•  150 - 200 grame feta
• 200 grame mozzarella
• 200 - 250 ml lapte
• câțiva căței de usturoi
•  oregano, sare, piper

 

Metoda:

1. Dezghețăm spanacul.

îl spălăm bine și îl punem deoparte la scurs.

  

2. Spălăm și curățăm ciupercile.

Plus: le tăiem felii.

3. Curățăm și tocăm 3-4 căței de usturoi (mai mulți sau mai puțini, în funcție de gust).

Călim cam 1 minut usturoiul în 2 linguri de ulei de măsline.

Adăugăm ciupercile și le lăsăm până își lasă apa și apoi seacă frumos.

4. Batem ouăle cu un praf de sare.

Adăugăm parmezanul.

Apoi laptele.

Apoi niște boia iute și oregano.

5. Pregătim un vas de tartă pentru a găzdui combinația în cuptor.

Aruncăm ciupercile pe fundul vasului de tartă.

Adăugăm spanacul scurs.

Apoi brânza feta fărâmițată.

Turnăm amestecul cu ouă bătute.

Presărăm mozzarella rasă pe deasupra.

Decorați cu felii de roșii, de ardei sau măsline.

6. La cuptor pentru 45 de minute.

(Sau până ce quiche-ul este complet gătit și rumen).

Cam asta ar fi marea scofală.

Prepararea nu ia mai mult de 15 minute.

Calorii are puține.

Nu se răsfață nici prea mult în cuptor.

Rezistă bine 2-3 zile în frigider.

Cum să nu-l iubești?

Pentru mine asta a fost o masă extrem de gustoasă și de hrănitoare.

Și ghici ce nu a avut?

Carbohidrați.

E ca și cum ai sta la masă cu Elvis, iar el să nu-și fi adus perciunii.

Așa e un quiche fără crustă.

Nu are o componentă reprezentativă.

Însă esența sa e încă acolo.

Eu sper, ca întotdeauna, să alegeți să mâncați ceva sănătos la prânz.

Fie că e vorba despre rețeta mea sau despre cu totul altceva,

eu sunt aici să mă bucur pentru o alegere bună.

Acum hai să închei cu un clasic
"Poftă bună... dar de sănătate!"
și să vă las căci știu că aveți de făcut niște alegeri azi. >:D<

Ficăței cu ardei și... multe amintiri

Să vă zic ceva ce voi știți și eu uit adesea:
Dacă există o soluție simplă la o problemă: ține bine de ea! Nu căuta mai departe de ce vezi mare și clar chiar sub nasul tău. Așa e și în bucătărie.
Dacă problema ta este lipsa poftei de mâncare, trebuie doar să întorci capul și să privești în urmă cu câțiva ani. Acolo e soluția: într-o mâncare plină cu amintiri.

Uneori trebuie să-ți hrănești sufletul.
Și nu zice nimeni că hrana pentru suflet nu poate fi topping pentru ceea ce ajunge-n stomac.

 Am trecut și eu, recent, printr-o perioadă de foame sufletească.
Și cumva... din gând în gând, am ajuns la un neuron unde ficatul era star. Nicio sinapsă. Nu mă pot duce niciunde. 
"Hmm... waaait! Am un Carrefour la 10 minute distanță."
Cam așa a început călătoria în trecut.
Mașina timpului: bucătăria.

Am pus o parte din mine în mâncarea asta.
Este rețeta mamei.
Este ceea ce am mâncat în momentele în care am bolit, atunci când am învins și atunci când am pierdut. Obișnuia să fie ceva ce preferam în orice moment al zilei acum mulți ani. Nu știu cum am făcut din ea "felul rătăcitor". Cert este că... o clipire din ochi pare să fi fost de ajuns să uit ceva ce iubeam. 

Ei bine... astfel de lucruri sunt o parte din tine - lucrurile pe care ajungi, într-un fel sau altul, să le iubești.
Dar chiar dacă le pui la cristalizare undeva într-un colțișor strâmt din subconștient, vine o zi când ele se întorc să îți bombardeze partea conștientă cu dulcele cel mai otrăvitor posibil.
Însă treaba asta se aplică doar dacă vorbim despre oameni.
Cu mâncarea, revenirea la gânduri vechi nu-i așa dramatică. Și sigur nu lasă un gust amar :))
 În concluzie, poate ar trebui să îmi scriu jurnalul acestei călătorii în trecut, cu-o mână de imagini și rețeta asta delicioasă.

Ingrediente:

• 2-3 căței de usturoi
• 1 borcan mare de gogoșari în oțet
• 2 conserve de roșii întregi în bulion
• 600 - 700 grame de ficăței proaspeți de pui
• un pic de ulei de măsline
• boia de ardei iute + dulce
• pătrunjel tocat fin
• foi de dafin
•  cimbru

 

Metoda:

1. Dacă ficățeii au multe zone albe, curățați-i bine ca să nu vă amărâți (deși eu am garantat că nu va fi așa :)) )

Spălați bine ficații.

Încingeți ulei de măsline într-o tigaie și gătiți un pic ficații și pe o parte și pe cealaltă.

Folosiți cu încredere condimente: cimbru, boia dulce + iute, sare, piper, etc.

 Când ajung să arate ceva mai bine gătiți decât în prima imagine, așezați-i într-un vas de Ena. Și dați-i deoparte până preparați sosul.

2. Tocați usturoiul și căliți-l 1-2 minute în un pic de ulei de măsline.

3. Rândul roșiilor:

Tăiați bucăți roșiile din conservă și puneți-le, cu tot cu sos, în cratiță, peste usturoi.

 

4. Ardeiul din oțet: 

 

se taie fâșii.

și se aruncă și el tot în cratița cu pricina.

 

5. Urmează condimentele și foile de dafin (2-3).

Apoi se lasă pe foc mediu cam 15 - 20 minute (până se înmoaie ardeii).

 

 6. Se toarnă peste ficățeii din tavă.

Se dă la cuptor cam 30 minute.

Serviți cu pătrunjel tocat.

 Rezultatul?

Uimitor.

Am devorat copilărie.

Cam așa aș rezuma ce s-a întâmplat cu cele 5 porții care au ieșit de aici.

 

 Ficatul are o textură un pic înnecăcioasă.

Ceva ce tinde să îți acapareze întregul set de papile gustative.

De aceea, unora nu le place ficatul:

pentru că nu înțeleg nimic din el.

Gustul este ceva de neînțeles la acest tip de carne.

Tocmai pentru că ațâță cumva toate tipurile de papile gustative.

Mama dintr-o întâmplare a descoperit combinația câștigătoare:

ardeii din oțet sting cumva efectul de acaparare al ficatului de pui.

Știu sigur că v-am făcut curioși.

Și de acolo până la a vă apuca de treabă nu e decât o ridicare din fața PC-ului.

Sunt curioasă și eu, ce gust o fi având copilăria mea văzută din ograda voastră. :)