miercuri, 8 aprilie 2015

Păstrăv întreg cu umplutură de cous cous


Se apropie marea sărbătoare a primăverii.
Și cum știe mai bine tot românu' să sărbătorească altfel decât mâncând?
Suntem deci de acord că nu prea putem rezolva problema cantității.
Măcar să plusăm la calitate.
De asta zic: într-o apocalipsă a tăierii mieilor, haideți să facem noi o schimbare și să... eviscerăm un păstrăv.


Ingrediente:
  • 2 păstrăvi întregi (cam 600 - 700 grame împeună)
  • 150 grame cous-cous
  • 5 caise confiate
  • 10 - 15 stafide brune
  • o mână mică mix de semințe (semințe de dovleac, muguri de pin, semințe de floarea soarelui, semințe de in)
  • ulei de măsline
  • condimente pentru pește
  • câteva crenguțe de pătrunjel
  •  foarte puțin chimen (și când zic foarte puțin, I mean it!)
  • 5-6 semințe de coriandru
  • 1 ceapă medie
  • câțiva căței de usturoi

Metoda:

1. Puneți o cană de apă plus 1 lingură de ulei de măsline la fiert într-o cratiță.
Când începe să fiarbă apa, adăugați cous-cous-ul 
(1 cană - măsurați cu aceeași cană cu care ați pus apa).
Lăsați 1 minut, amestecați, după care opriți focul și acoperiți cratița cu un capac.
După 5 minute, ridicați.


 Amestecați în cous-cous cât să se desprindă masa formată în cratiță și să devină separat.


 2. Într-o tigaie încingeți un pic de ulei de măsline.
Adăugați ceapa tocată mărunt.


Tocați mărunt usturoiul și aruncați-l în tigaie alături de ceapă.


Adăugați mixul de semințe (1 - 2 linguri)
în tigaie.


Tăiați mărunt caisele confiate și aruncați-le peste amestecul din tigaie.
Aruncați și o mână de stafide brune.


 Presărați și 5-6 semințe de coriandru și tot cam atâtea de chimen.
Urmați întocmai instrucțiunile legate de chimen și de coriandru.
Sau nu mai puneți deloc.
Aceste 2 condimente au o aromă foarte puternică.
Crede-ți-mă! Nu vreți să îmbâcsiți umplutura cu mireasma lor.
Dar în cantitatea corectă pot pune un mare je-ne-sais-quoi acolo.
:)

 
3. Umplutura asta va trebui amestecată cu cous-cous-ul.
Apoi tocat niște pătrunjel și adăugat peste.


 4. Se iau apoi cei 2 păstrăvi întregi.
Se curăță de solzi, 
se eviscerează 
(asta dacă nu îi cumpărați gata eviscerați),
se spală bine,
apoi se introduce umplutura.
Rămășițele umpluturii merg foarte bine pe alături, în tavă.


5. Faceți o marinadă din:
un pic de ulei de măsline,
zeama de la 1/2 lămâie,
condimente pentru pește.


Cam așa ar trebui să arate :)


Ungeți peștele și pe o parte și pe cealaltă cu marinadă din plin.
Ideal ar fi ca pe partea de jos să îl ungeți înainte de a-l umple (nu ca mine! :)) ).


 Dați la cuptor pentru vreo 45 de minute, sau până ce carnea de pe
păstrăv devine moale și peștele este gătit în întregime.


 Acum vine partea mea preferată:
Lăudatul preparatului! :))
Știu că e un pic controversată treaba cu fructele confiate.
Eu zică că mergea și o cantitate mai mare de stafide respectiv caise confiate.
O mare parte din farmecul acestui prânz a fost deținută de prezența fructelor confiate.


Am simțit o armonie totală în îmbinarea gusturilor:
dulce de la stafide și caise, acru de la lămâie, ceapa și usturoiul ușor înțepătoare, cous-cous-ul plan, fără prea multe miresme dar extrem de sățios.


Pentru masa de Paște ar fi o alternativă excelentă, zic eu, 
pentru cei care nu consumă miel.
Also, dacă ne pasă ce ne intră-n stomac,
nu pot decât să dau un mare "thumbs up!" acestei idei :D


Man! Peștele ăsta nici că putea să fie mai fericit mort! 
Chestia de mai sus am zis-o cu un motiv:
Probabil ați observat că eu nu gătesc foarte des carne.
Rețetele mele tind să se îndrepte un pic către zona vegetariană.
Discuția având ca temă părerea mea despre vegetarieni nu își are locul aici, prin urmare o las pe altă postare.
Tot ce vreau să spun este că:
Dacă o ființă a trebuit să moară ca să iei tu prânzul,
trebuie ca prânzul ăla să merite al naibii de mult!
În fond... face cât o viață! Nu?


De aia simt eu o mare greutate pe șorț și pe bonetă când vine vorba de gătit carne.
Vreau sa merite!
Nu am de gând să irosesc nici un firicel.
Iar cu minunăția de față pot să zic cu sufletul împăcat:
Să-mi fie de bine! 
:)



sâmbătă, 4 aprilie 2015

Quiche fără crustă, cu spanac și ciuperci


Cine are chef de un quiche de duminică?
Și... mai important!
Cine e la dieta de dinainte de Paște?
Aș zice că eu.. dar pozele vorbesc de la sine.
Așa că să zicem că răspunsul pe care îl aștept este tot "eu!", dar din tastele altcuiva. Nu ale mele.


Haideți să facem întâi o scurtă "cunoștință" cu domnul quiche. Că deh!
Nu e foarte politicos să-l mâncăm așa.. fără să-l cunoaștem înainte!
Monsieur e franțuz. 
După cum cam sună și numele.
Și de obicei are o crustă cu aluat din făină și unt sau ulei eventual, și deci cu multe calorii și carbohidrați și grăsimi la purtător.
Eu l-am "tras un pic prin inel" pe acest domn și acum mă văd în stare să vă prezint un quiche foarte "mince" nu "maigre". Ultima comparație așa... Pentru cunoscători. ;)
Deci quiche fără crustă avem azi la prânz!


Ingrediente:
  • 4 ouă
  • 1 roșie
  • 400 grame spanac congelat
  • 250 grame de ciuperci
  •  150 - 200 grame feta
  • 200 grame mozzarella
  • 200 - 250 ml lapte
  • câțiva căței de usturoi
  •  oregano, sare, piper


 
Metoda:

1. Dezghețăm spanacul.
îl spălăm bine și îl punem deoparte la scurs.

  
2. Spălăm și curățăm ciupercile.
Plus: le tăiem felii.


3. Curățăm și tocăm 3-4 căței de usturoi (mai mulți sau mai puțini, în funcție de gust).




Călim cam 1 minut usturoiul în 2 linguri de ulei de măsline.

Adăugăm ciupercile și le lăsăm până își lasă apa și apoi seacă frumos.


4. Batem ouăle cu un praf de sare.


Adăugăm parmezanul.

Apoi laptele.


Apoi niște boia iute și oregano.


5. Pregătim un vas de tartă pentru a găzdui combinația în cuptor.
Aruncăm ciupercile pe fundul vasului de tartă.


Adăugăm spanacul scurs.


Apoi brânza feta fărâmițată.


Turnăm amestecul cu ouă bătute.


Presărăm mozzarella rasă pe deasupra.



Decorați cu felii de roșii, de ardei sau măsline.


6. La cuptor pentru 45 de minute.
(Sau până ce quiche-ul este complet gătit și rumen).


Cam asta ar fi marea scofală.
Prepararea nu ia mai mult de 15 minute.
Calorii are puține.
Nu se răsfață nici prea mult în cuptor.
Rezistă bine 2-3 zile în frigider.
Cum să nu-l iubești?


Pentru mine asta a fost o masă extrem de gustoasă și de hrănitoare.
Și ghici ce nu a avut?
Carbohidrați.
E ca și cum ai sta la masă cu Elvis, iar el să nu-și fi adus perciunii.
Așa e un quiche fără crustă.
Nu are o componentă reprezentativă.
Însă esența sa e încă acolo.


Eu sper, ca întotdeauna, să alegeți să mâncați ceva sănătos la prânz.
Fie că e vorba despre rețeta mea sau despre cu totul altceva,
eu sunt aici să mă bucur pentru o alegere bună.


Acum hai să închei cu un clasic
"Poftă bună... dar de sănătate!"
și să vă las căci știu că aveți de făcut niște alegeri azi. >:D<