Un altfel de porumb copt

Povestea de azi începe altfel... Pentru că "A fost odată ca niciodată" este ușor expirat și pentru că porumbul copt tot cam din borcanul ăla răsare... am schimbat incipitul poveștii cu un proaspăt... "Aveam odată...".
Și da! Așa și e. Aveam odată porumb.
Și aveam și o mare curiozitate: ce iese din combinația de porumb și lactate?
Ia uite cum se face că de unde eu mă pregăteam (încă dinainte de a fi gătit porumbul) să îl plasez frumușel la gunoi... El s-a încăpățânat să ajungă într-un loc călduț, direct în stomac :D

 Te gândești că mănânci mămăligă (care mămăligă este făcută din mălai, care mălai este făcut din porumb) cu brânză sau cu lapte... Pam-pam! Uite și potrivirea. Uite care-i magul care prevestea soarta reală a porumbului meu :D

Urmează rețeta în stilul clasic al Gâzei: pe lângă ingrediente și pași mai asezonăm și cu câte-un argument pentru a vă convinge să luați porumbul de coarne și să încercați combinația ;)

Ingrediente:

• 4 urechi de porumb
•  2 ouă
• 3 linguri unt
• 300 ml lapte
• 300 grame ricotta (sau urdă)
• 70 - 100 grame de parmezan

 

 Metoda:

1.  Am folosit 4 bucăți de porumb proaspăt nu extrem de copt.

Un porumb de lapte cum îi spun unii prin părțile noastre oltenești.

Este vorba despre acea fază de coacere a porumbului în care bobul nu este foarte tare și se sfărâmă între degete.

 Se curăță porumbul de coaja și mătasea de la exterior.

2. Se curăță porumbul de boabe.

Eu am făcut din "operațiunea" asta workout pentru degete.

Dar există ustensile speciale pentru așa ceva și nu costă mult.

Sau se poate folosi un cuțit.

3. Se amestecă ricotta, parmezanul ras, laptele și untul într-un bol mare cu un tel-pară.

Se bat ouăle într-un vas separat, apoi se adaugă peste lactate.

Se omogenizează.

4. Se adaugă amestecul de lactate peste boabele de porumb.

Se amestecă bine.

5. Se toarnă totul într-un vas termorezistent și se lasă cam 45 de 

minute - o oră la cuptorul preîncins.

Timpul poate să varieze în funcție de tipul de cuptor și de cantități.

Dar se cam învârte în jurul unei ore.

Preparatul final trebuie să arate cam ca mai jos.

L-am și răsfirat un pic în castron ca să se vadă mai bine ce e în interior :D

Prepararea nu a durat mult.

30 de minute cu tot cu curățatul de mână al porumbului.

Mai mare a fost așteptarea cocerii.

Oricum, cât stă în cuptor puteți să faceți orice altceva...

Prepararea durează 15 minute dacă desfaceți boabele de porumb cu un cuțit sau cu o unealtă specială.

Așadar... scuza cu lipsa de timp nu prea are ce căuta aici ;)

Ca și gust, preparatul ăsta este o variantă net superioară a clasicului porumb copt.

Aroma cheesy dată de parmezan este neprețuită în rețeta asta.

În concluzie, nu dați skip la acest ingredient că s-ar putea să obțineți un rezultat mult sub poveștile mele de pe-aici, și nu vreau înjurături gratuite și nemeritate, îmi ajung ălea pe care chiar le merit din alte domenii  :))

Și textura a fost una extrem de plăcută.

Ce să mai!

A fost ceva nou. 

Ceva bun și deosebit.

Neașteptat de gustos aș spune.

Dacă vă țin izmenele... Zic că nu e nici pe departe o idee rea preparatul ăsta.

Calorii nu are multe.

Vorbim, aici, de o porție din 4 (în câte am împărțit eu toată tava).

Vă imaginați, deci, că vorbim de porții generoase aici.

Eu am estimat la vreo 450 de calorii pe porție.

Și acestea din cauza parmezanului și a untului.

Cele mai calorice elemente din tava noastră cu porumb.

Give it a try!

Atât am de zis în încheiere.

Sarmale cu ciuperci: vegetariene + vegane

Cu ceva timp în urmă aveam poftă de sarmale, dar stomacul nu prea era de acord cu a-mi face năravul ăsta.
Ceva ușor părea o alegere mult mai potrivită după o evaluare rapidă a stării mele de sănătate.
Nu prea sunt eu obișnuită să renunț, așa că am decis că o porție de sarmale ușoare e cea mai bună soluție pentru problema de față.
Și de unde toată greutatea din sarmalele clasice?
Carnea tocată a primit ciocanul de "vinovat".
Eliminăm carnea din sarmale și s-ar putea să scutim pancreasul și/sau colecistul de câteva lacrimi.
Am scăpat și de varza murată și am folosit varză proaspătă în loc.
Ce a ieșit a fost peste așteptări. :D

Eu nu sunt o persoană religioasă, nici măcar credincioasă.
Dar am învățat să accept și să iau ca atare credințele și obiceiurile celor din jur, indiferent cât de lipsite de sens mi se par mie.
Așa că rețeta asta, puteți spune că este o rețetă de post, pentru cei ce urmează genul acesta de regim alimentar în perioada de dinainte de Crăciun.

 
 Haideți să trecem la treabă și să dovedim că românul mănâncă bine și mănâncă sarmale și dacă ține post, dacă e la dietă sau dacă-l ține-n loc stomacul.

Ingrediente:

•  1 varză de 1.5 - 2 kg
• 1 l de suc de roșii
• 500 grame ciuperci
• 150 grame orez
• 1 - 2 ardei roșii
• 2 - 3 foi de dafin
• 1 ceapă mare
• 1 - 2 linguri ulei de măsline
• 2 - 3 căței de usturoi
• boia de ardei dulce
• cimbru uscat
• rozmarin
• busuioc
• ardei iute dacă vă place să mâncați picant

Metoda:

1. Spală bine varza și curăț-o de foile uscate sau zdrelite de la suprafață.

2. Taie partea de jos a verzei.

Partea tare/cotorul trebuie retezată pe toată lungimea ei.

3. Pune varza așa întreagă într-o cratiță mare, apoi acoper-o cu apă.

Lasă pe foc până ce apa dă în clocot, apoi începe să desprinzi foile exterioare, pe măsură ce acestea se înmoaie.

Oprește-te la 10 - 15 foi, și păstrează restul de varză pentru a o mărunți și pune pe fundul cratiței.

Dacă folosiți varză murată, nu mai este nevoie să completați acest pas.

Etapa aceasta are rolul de a moleși funza de varză așa încât aceasta să poată fi manipulată ușor.

4. Se spală și se curăță ciupercile.

Se spală și legumele și orezul.

Bine ar fi ca orezul să îl spălați din 4 ape ca să eliminați excesul de amidon de la suprafață.

5. Se toacă mărunt ceapa, ardeiul iute și usturoiul.

Ardeiul gras se taie cubulețe.

6. Se călesc ceapa și usturoiul în ulei de măsline 3-4 minute, până capătă o culoare ușor străvezie.

Zic să alegeți o tigaie cât mai încăpătoare, căci tot aici urmează să vină și restul ingredientelor pentru umplutură. :)

7. Se adaugă ciupercile peste ceapă.

Se mai lasă încă vreo 5 minute.

8. Adăugăm și ardeiul și lăsăm 2 - 3 minute, amestecând din când în când și presărând și niște busuioc, rozmarin, un pic de cimbru, boia de ardei dulce, poate și condimente pentru sarmale.

Apoi adăugăm orezul.

Lăsăm 1 - 2 minute, după care turnăm 100 ml de suc de roșii.

Când începe să se absoarbă sucul de roșii mai turnăm 100 ml.

Și amestecăm ocazional în tigaie.

Urmează și ultima sută de mililitri turnată peste compoziția din tigaie atunci când se absoarbe cea de-a doua sută.

Mai jos aveți varianta cu mult orez... Am exagerat eu un pic cu orezul prima oară când le-am făcut.

A doua oară am constatat că 150 grame reprezintă cantitatea ideală. :)

9. Luăm câte o foaie de varză opărită și punem 1-2 linguri de umplutură, în funcție de dimensiunile foii.

10. Rulăm foaia de varză cu îndoirea și prinderea în interior a extremităților , așa încât să nu se desfacă sarmalele în timpul fierberii.

V-aș relata mai pe larg tehnica mea dar cred că mai tare am să vă sperii decât să vă dumiresc, așa că mizez pe faptul că vă veți prinde la fața locului cum se face, așa cum s-a întâmplat și în cazul meu :D

11. Într-o cratiță încăpătoare, așezăm frunze tocate din varza rămasă, apoi începem să aranjăm sarmalele cât de bine și înghesuit putem.

12. Turnați apă peste, cât să APROAPE acoperiți sarmalele.

Apoi adăugați 300 ml suc de roșii.

13. Presară cimbru și câteva foi de dafin.

14. Așează un capac peste cratiță ca să se gătească mai repede și ca să nu scadă mult zeama și să nu fie nevoie să tot adăugați apă, ceea ce subțiază nu numai ceea ce înseamnă textură ci și gustul preparatului.

La foc mic, 45 de minute și cu capac.

Așa se rezumă acest pas.

15. Se completează cu suc de roșii cantitatea de lichid din cratiță, până trece de sarmale.

Apoi se dă cratița le cuptor pentru încă vreo oră.

În felul acesta, la final, foaia de varză o să se topească-n gură de-a dreptul :)

Tehnica aceasta am învățat-o de la mama și funcționează întotdeauna, deci nu dați skip la acest pas ;)

Cât sunt la cuptor sarmalele, cratița va fi descoperită.

În concluzie, ele vor scădea.

Aveți grijă și verificați din când în când cratița căci dacă scade prea mult lichidul s-ar putea să ardeți sarmalele.

Dacă vi se pare că nu mai este deloc lichid în cratiță mai adăugați suc de roșii.

Am servit sarmalele cu iaurt grecesc cremos și nu foarte gras.

După toate aparențele, o porție de trei a reușit să țină de foame câteva ore bune.

Ca să nu mai zic că a fost foarte gustoasă.

O să mai spun că rețeta este friends approved.

Nu știu cât de mult înseamnă asta, dar ar trebui să fie ceva, nu? :D

Să vedem deci dacă mâncați sarmale fără carne de Crăciun și sfidați tradiția un pic. ;)

Salată-desert de morcovi cu măr și portocală

Despre salata asta pot să spun multe și nimic.
O adevărată poveste mă leagă de acest preparat și multe cuvinte ar putea scrie pagina asta de istorie. Dar cum poveștile de viață nu fac obiectul acestui blog culinar, am să mă concentrez pe a spune nimic - nimic care să vă convingă să o încercați. De ce nimic? Pentru că rețeta este așa de simplă, iar combinația aceasta de ingrediente pare atât de nepotrivită (dacă nu ai mai încercat-o înainte) încât nu am cum să te conving să îi dai o șansă doar descriind modul de preparare. Dacă însă alegi să riști puțin și sacrifici 20 de minute din timpul tău... garantez că sacrificiul nu va fi în van.

 După presiunea pe care or să o pună preparatele tradiționale pe stomacul vostru de sărbători... zic că este bine venită o salată ușoară, extrem de aromată și de gustoasă, așa încât trecerea de la cozonac la salată să nu fie așa dureroasă. :)

 Țineți minte ce vă spuneam despre salate și de ce nu prea ne potolesc ele foamea de obicei?
Ei bine... Cele ce dau plusul de sațietate sunt stafidele.
Gustul dulce al acestora, printre altele, fac din acest preparat o salată-desert de senzație.
Verdictul meu la prima degustare a fost: "Este cea mai bună salată pe care am mâncat-o până acum." :o

Ingredientele... 

Nu sunt multe și nici greu de găsit sau scumpe.

Precis:

• 1 morcov mare sau 2 mai micuți
• 1 măr mare (cam 250 - 300 grame)
• 1 portocală coaptă bine, cam de același gramaj cu mărul
• 50 grame de stafide
• 150 grame de iaurt cu vreo 2 - 3.5% grăsime
• 1/2 lămâie

Metoda:

1. Se dă morcovul pe răzătoarea mare, pe lung. 

Aceasta, bineînțeles, după ce l-am curățat și spălat.

2. Se curăță portocala de coajă și de pielițe.

Se taie cubulețe și se adaugă peste morcov.

3. Mărul se spală bine și se curăță.

Se taie pe jumătate și se dă pe răzătoarea mare.

Se adaugă peste morcov și portocală.

Ar fi bine ca mărul să fie ultimul curățat, el fiind cel mai problematic din cauza oxidării.

Încă o sugestie ar fi să stoarceți și un pic de zeamă de lămâie peste amestec după ce ați adăugat mărul.

4. Se presară stafidele.

5. Prepară "dressing-ul" din zeamă de lămâie și iaurt amestecate bine.

Toarnă dressing-ul peste salată.

Amestecă bine.

6. Lasă salata în frigider pentru vreo 30 de minute, ca să se mai înmoaie stafidele și să se întrepătrundă foarte bine aromele.

Dacă spun că obișnuiesc să mănânc salate, iar asta este favorita...

Cred că puteți să faceți și singuri socoteala.

Eu zic că rezultatul la care ar trebui să ajungeți este cel din castronul din imagini :)