duminică, 12 octombrie 2014

Parfait cu fructe de pădure


Are careva o zi perfectă azi? 
Eh... Dacă răspunsul este nu, din păcate nu prea pot să vă ajut sa o faceți perfectă, dar pot să vă ajut să faceți parfait. Mda. O zi (cu) parfait.

Nu o să zic că am gătit azi. Poate voi nu o să aveți nimic de comentat. Dar un colțișor din natura mea perfecționistă de bucătar amator sigur o să mă huiduie măcar în gând... în gândul meu :)) (ca să aud).
O să zic doar că am aranjat frumos ceva mâncabil.
O gustărică sănătoasă de weekend.


Ingrediente:

La partea asta nu sunt prea multe de zis.
Am folosit fructe de pădure congelate.
Cantitatea cred că a ajuns undeva la 200 - 250 de grame.
Le-am cumpărat de la Lidl, 15 RON punga de 1kg.
Și, contrar oricăror așteptări, nu au avut un gust nasol. :)

 

Am mai folosit și:

  •  2 păhărele de iaurt simplu cu 1,8% grăsime
  • 2 mâini de fulgi de nucă de cocos
  • 1 fiolă esență de vanilie
  • un pic de esență de portocale


"Preparare":

1. Pune conținutul unui pahar de iaurt și jumătate din nuca de cocos în procesorul de alimente și adaugă și 2 curmale cu sâmburii scoși, plus un pic de esență de portocală pentru a îndulci un pic iaurtul și pentru a-i da o aromă plăcută.
Dacă nu ai procesor de alimente poți cumpăra direct iaurt cu ce aromă vrei tu sau îl poți lăsa simplu, sau amesteca cu un pic de miere și esență de care-ți place.
 Ar fi bine să folosești un iaurt grecesc, ca fructele de pădure să nu se scufunde în el.
Eu am avut nevoie să adaug și niște urdă în procesorul de alimente, ca să mai îngroș un pic compoziția.



2. Puteți adăuga iaurtul cu lingura pe fundul paharului pe care alegeți să îl folosiți, sau puteți folosi o seringă pentru ornat, ca cea din imagine.


3. Într-un pahar de parfait, așezați un strat măricel din iaurtul preparat mai sus.
Eu nu am avut un astfel de pahar, dar a mers "parfait" și unul de vin.
Nu are importanță vasul folosit.
Poate să fie și un castron.
E drăguț să fie transparent, pentru partea estetică a problemei.


5. Felul cu alegeți să aranjați ține foarte mult de ce doriți să obțineți și de imaginația voastră.
Sugestia mea de prezentare este cea pe care o vedeți în imagini.
După stratul de jos de iaurt am pus un strat de fructe de pădure pe jumătate din suprafața paharului.


5. Amestecați celălalt pahar de iaurt cu esența de vanilie, nucă de cocos și ceva miere dacă vreți (într-un procesor de alimente, eventual) și așezați-l pe deasupra a ceea ce aveți până acum.


6. Presară extra fulgi de nucă de cocos peste iaurtul de deasupra și apoi acoperă volumul rămas cu fructe de pădure.



Nu mă mai laud că a fost bun, pentru că nu am făcut cine știe ce combinație curajoasă, și cred că vă puteți da și singuri seama de gust după ingredientele combinate.



Conținutul caloric este ultimul lucru care trebuie să vă preocupe aici.
Haideți să vedem de ce:
  • iaurtul: 50 + 50 => 100
  • curmalele: 20
  • nuca de cocos: 10
  • fructele de pădure: 120 
Ceea ce ne duce la un total de... 250 calorii.
Cu un plus minus în funcție de câtă miere/ gramaj de fructe de pădure folosiți.
 
 
 
 
Despre grăsimi, zahăr sau carbohidrați nu avem de ce să vorbim că nu prea avem de unde să îi luăm.
 
 
 
 
Știu că am pus o groază de poze, dar am fost foarte mândră de rezultatul final, și dacă tot nu pot să îi reproduc gustul, măcar cu esteticul să mă laud.
Și, ca fapt divers, nu îmi plac mesele plictisitoare în care arunci ceva pe o felie de pâine sau combini 2-3 legume cu niște brânză și ou și gata. Ți-ai satisfăcut nevoia de a mânca.
Vreau să cred că mâncatul este vital cu un motiv.
Și dacă tot trebuie să fac asta de 3 ori pe zi, zic să o fac cât mai creativ și cât mai interesant posibil.
Mâncarea este rodul a ceva ce am creat pentru mine.
Iar faptul că mănânc este și vreau să fie mereu momentul meu cu mine, creat de mine pentru mine.
Știu cu cât egoism am condimentat replica de mai sus.
Dar asta am și vrut să fie: o supă spicy de egocentrism. 
Pentru că în fiecare zi facem lucrurile așa cum se așteaptă de la noi să le facem, și pentru că deși de multe ori, din nihilism, refuzăm această datorie față de societate și față de ceilalți, nu o facem pentru noi, ci tot pentru ei.
Tot celor din jur vrem să le demonstrăm ceva.
Fie că le dăm sau că le refuzăm ceva, este mereu vorba despre ei.
Noi suntem doar recuzită plasată în decorul ăsta plin de oameni și lucruri, în fapt, și ei, tot recuzită, dar care în împărțeala: "eu și restul" au de câștigat cantitativ.

Gata cu filozofatul, căci nu ăsta e locul.
Dar  îmi permit să mai pun 2 poze și-am încheiat. =))



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu